Lu Natali nuestru era notra cosa!

Lu  Natali nuestru era notra cosa!

Cè tiempi quiddi …

La scola chiutìa to giurni prima tlù vinticincu ti dicembri e nui tutti cuntienti ca era chiutri e nì priscjiammu pi li vacanzi. No tanta pi li compiti ca nì terùnu. Facìa nù friddu incredibli tannu e nò ncì sterunu li termosifoni o otri cosi comu a moni. Ntrà li casi nuestri, tutti erunu ti 24 palmi (entrata, camra e currituru), specchiaua cuddu astrucu ti cemento ca stera fattu an terra. Magara stera puru ncunu disegnu. Li pariti erunu tutti bianchi ti cauci.

Li mobili erunu picca. Anzi cuntati erunu. La sera nì scjì curcammu presto ntrà cuddu sacconi fattu ti fujiazzi ti cranoni siccatu e quannu nì scji curcammu facìa sempri cra-cra! Li lanzuli erunu ti flanella bianca. Cè uai, armenu pi mei. Mi vinìa la pelli d’oca sulu cu li tuccaua! Ma erunu cauti e custu era l’importanti. Prima però li mammi nuestri passanu sobra alli lanzuli lu scarfaliettu e si sintìa nà ardori  stranu ca no era brutto, sà? Cu ncuna traccia di bruciatu puru. E allora nì piazzaunu ntrà lu liettu e pruammu cu durmemmu. Lu friddu, lu friddu. Paremmu comu lu mamminu cu lu mboi e lu ciucciarieddu ca lu scarfaunu cu lu fiatu.

Eccu, nui prima cu dormiscemmu nì scarfammu cu lu fiatu. Lu liettu mia stera vicinu allu caminettu e si sintìa nu picca ti calori ti chiui. La mattina, appena ni discjitammu la prima cosa era ca nderunu fà lu bagnu. Ni mittiunu pesci pesci ntrà la vasca di alluminiu e vicinu allu caminettu cussì cercaunu li mammi nuestri cu no sia nì scjì custipammu.

L’ardori tlù sapone si sintìa sobra alli carni nuestri. Otru ca scjiampu e bagnoschiuma ti moni! Ti quiddi giurni ti vacanza ulemmu sempri cu nò spiacciaunu mai. Nì  pariunu interminabili. Spittammu cranni cranni cu arriaua lu Natali.

Certi voti nì faciunu lu pani cuettu. Cè priescjiu ca nì vinìa. Motu priescjiu. Lu quatarieddu sobra allu fuecu tlù caminettu, la stroma o li salamienti ca facìunu ampa e puei li tursi o ncunu cipponi ca continuanu lu fuecu. Ni mittemmu dani vicini vicini. Li facci nì russaunu pi quantu era lu fuecu iertu. Paremmu comu alli peperussi!


E ntrà lu quatarieddu si sta squajianu li stuezzi ti pani che erunu rumasti ntrà la sittimana passata cà ormai erunu divintati ti petra pi quantu erunu ntustati. Plop plop facìa tutti cosi. Lu quatarieddu era tuttu gnuricatu, ti fori, e la bombula tlù gas no la canuscemmu filu. Nà fujiazza ti alauru facìa assaporà tutti cosi. Comu erumu cuntienti tlù pani cuettu. Nà fiata ca lu quatarieddu li mammi nuestri lu lianu tlù fuecu, lu mittiunu allu uertu cu diffriddia picca picca. Pronti nui cu lu mangiammu.

E cè canna ca tinemmu. E cè fami à diciri! Na vota ca lu pani era cuettu, e difriddutu nù picca, lu mittiunu ntrà li piatti smaltati (sempri bianchi erunu cu lu bordinu blù) subbutu nu piccà ti ueiu sobra e prontu cu ndlù mangiammu. Lu zuccuru era nù lussu. Lu caffei? Certu, ma cuddu ti uergiu stera. No lu canuscemmu ancora cuddu giustu. Lu piattu ti pani cuettu nò canuscjia rimanenzi. Lu pulizzammu pulitu pulitu. Cè fami!

Arrijaua Natali e tutti pronti an taùla. Spittamu cu ansia cu liggemmu la letterina ti Natali ca nderunu fatta fà alla scola e la mittemmu sotta allu piattu tlù genitori nuestru. Li uecchi nuestri erunu sempi dàni puntati.

E tinemmu paura cu nò snì dunaua tlà letterina che nderunu fatta fà alla scola li maestri. Pasta fatta a casa cu lu cruessu era, cu ncunu stuezzu ti carni oppure cu ncuna jaddina o palumieddu ca erunu ccisu lu giurnu prima. Moti fiati sterunu li parienti stretti, la zia o lu ziu an taùla, e toppu ca spicciammu ti mangià tuccaua a nui cu liggemmu la letterina. Ormai lu piattu tlù genitori sera spustatu tuttu e la letterina ti Natali si vitìa totta.

Nchianammu sobra alla banca e la liggemmu. Cè dicemmu? Oltri all’auguri ti Natali li milli promessi: aggià fà lu bravu, mi impegnu alla scola e nò aggià disubbitì alli genitiori.

E pui passammu alla “riccota”: scemmu bueni ci cujiemmu 30 lì, 40 liri. Ma motu buenu scemmu. Custu era lu Natali nuestru.

Motu, ma motu tiempu fa …

Giovanni Caforio

viv@voce

Lascia un commento